Este sfâșietor să vezi un copil mic plângând și cât de consolator este atunci când un părinte sau cineva îi șterge lacrimile din ochi. Este o alinare să știi că nu ești singur. Una dintre frumoasele mângâieri ale timpului de Advent este atunci când profetul Ieremia ne asigură că "Domnul șterge lacrimile de pe orice chip". "Mi-e milă de popor", spune Isus, exprimând tandrețea lui Dumnezeu care s-a făcut trup în noaptea de la Betleem și a devenit parte din viața noastră umană.

Sfântul Andrei și însoțitorii săi au fost invitați de Isus. Și ei și-au lăsat mrejele și L-au urmat. El ne cheamă la această misiune de salvare a sufletelor, pentru a propovădui Evanghelia cu credința și zelul apostolilor. În mijlocul preocupărilor noastre, trebuie să fim lucrători ai păcii și ai iubirii, în mod simplu, umil și autentic. El ne invită astăzi pentru că secerișul este bogat, dar lucrătorii sunt puțini.

Prima duminică a Adventului este prima zi a întoarceri noastre la Dumnezeu. Vrem să creștem și să ne îmbogățim în iubirea reciprocă. Acest lucru este posibil doar dacă ne apropiem de iubirea infinită, de Dumnezeu, care a venit printre noi din iubire. Avem nevoie de perseverență, de perseverență în a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu. Să progresăm, să creștem în iubire vie pentru a putea sta în fața Fiului Omului.  

Este atât de ușor să uităm căile lui Dumnezeu și să nu umblăm pe căile Lui. Vedem acest lucru în relațiile noastre de zi cu zi, când nu construim, nu vindecăm, ci distrugem, rănim și răspândim o cultură nu a vieții, ci a morții. În loc de sabie și de suliță, Dumnezeu ne pune să ne facem un plug și o seceră, deoarece calea Lui este calea vieții. Să facem acest lucru în acest Advent.

În această perioadă arhiereii noștri, încă din prima duminică de advent, prin împărtășirea gândurilor lor ne vor ajuta să ajungem și să ne întâlnim cu pruncul Isus de la Betlehem. Să fie spre ajutorul și îmbogățirea noastră spirituală.

Sinodalitatea, este modul de viață și de operare caracteristic al Bisericii, al Poporului lui Dumnezeu (modus vivendi et operandi), care revelează și dă conținut comunității, atunci când toți membrii acesteia sunt împreună pe drum, când se adună și iau parte în mod activ în trimiterea spre evanghelizare (Comisia Teologică Internațională, Sinodalitatea în viața și misiunea Bisericii, 2 Martie, 2018, p.6).

În preajma sărbătorii Sfintei Elisabeta a Ungariei, să ne amintim în mod activ de această sfântă, care este cunoscută și venerată în întreaga lume ca exemplu de slujire și iubire. Prin grija ei față de semeni, Elisabeta oferă un exemplu de urmat și pentru noi, avertizându-ne că grija față de ceilalți începe prin a acorda atenție, dar aceasta nu trebuie să se oprească la sentimentul de milă și compasiune, ci trebuie să se concretizeze în fapte.

Duminică, 17 octombrie 2021, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10.00, în Catedrala "Sfântul Mihail" din Alba Iulia se va deschide procesul sinodal al Sinodului Episcopilor. Sfânta Liturghie va fi transmisă on-line pe pagina de facebook a arhiepiscopiei.

Marile lupte ale Europei pe frontul politic, economic și cultural nu pot fi rezolvate de către noi. Dar întăriți putem aștepta să se termine furtunile. Cât de important este să nu-i lăsăm să lupte singuri pe aceia care ne aparțin, să deschidem poarta tuturor celor care din exterior au simțit căldura sufletească dorind să fie inundat de aceasta. Dușmanii noștri doar atât să poată spune despre noi, ca păgânii despre primii creștini: Priviți cât de mult se iubesc unii pe alții!

Catedra Sfântului Apostol Petru, 22 februarie a fost aleasă de către dr. Kovács Gergely pentru hirotonirea întru episcopat și înscăunare în Catedrala din Alba Iulia. Totul s-a întâmplat în urmă cu un an la data de 22 februarie 2020.

Începe Postul Mare, perioada pocăinței, a pelerinajul spiritual, oferindu-ne tuturor posibilitatea de a ne căi de păcate și de a ne pregăti cu demnitate pentru a sărbători Sfintele Paște, Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Când episcopul transilvănean Haynald Lajos a dat dispoziție pentru reînnoirea adorației perpetue în 1859-ben, din circulara lui reiese că aceasta avea deja o tradiție străveche în arhidieceza noastră.

An nou binecuvântat!

S-a născut Isus Cristos, a venit în lumea noastră. De ce a venit între noi? Merită să ne gândim, că nu a venit pentru a-și revendica pretenția de domnie asupra noastră, sau pentru a o instaura, asta nu l-ar face mai bogat. Nu calculele sau interesele l-au adus pe pământ deoarece nu va fi mai mult vrându-ne pentru sine, căutându-ne pentru sine. Atunci de ce? Pentru că vrea să ne dăruiască, nu să primească. Pentru a se sacrifica pentru noi. Dăruirea a fost mereu esența lui Dumnezeu, începând de la crearea lumii, trecând prin crearea omului, ajungând până la dăruirea totală de sine. Acesta este un mister profund, incomprehensibil. Dacă reușim, chiar și numai o  fărâmă, să concepem din aceasta, avem un Crăciun adevărat. A meritat (pentru noi), să vină între ai săi.  

În foarte multe cazuri suntem atât de preocupați de noi înșine încât dăm uitării esențialul. La fel ne comportăm și vis-a-vis de valorile noastre, sărbătorile noastre. Despre Crăciun spunem din rutină, ca un reflex că este sărbătoarea iubirii. Cumpărarea cadourilor, curățenia, atât de multe ne ocupă fiecare minut. Și între timp uităm că ne vizitează Soarele nostru care a răsărit: Dumnezeu îl vizitează pe om. Îi oferă mântuirea, trimite eliberatorul, ne face părtași de milostivirea sa. Asta vestește sărbătoarea nașterii lui Isus, și atunci, și acum, și în veci.

La sfârșitul perioadei de advent, 23 decembrie, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a încheiat perioada de pregătire a Crăciunului cu o zi de reculegere la care au participat cei 45 de angajați printre care și cei patru episcopi ai arhidiecezei noastre. 

Felinar