La sfârșitul perioadei de advent, 23 decembrie, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a încheiat perioada de pregătire a Crăciunului cu o zi de reculegere la care au participat cei 45 de angajați printre care și cei patru episcopi ai arhidiecezei noastre. Mottoul zilei de reculegere a fost preluat din cartea  profetului Malahia. Ziua de reculegera a fost moderată de episcopul auxiliar László Kerekes. Totul a început la ora 9 dimineața în capela Seminarului Teologic din Alba Iulia cu rugăciunea Laudes-ului, urmată de o meditație. „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutați, mesagerul alianței pe care voi îl doriți. Iată vine! ” (Mal 3,1-4) Pe baza mottoului, László Kerekes a vorbit despre prefața a II-a a adventului în care auzim despre acel Mesia care trebuie să vină și despre Fecioara mamă care l-a purtat cu o dragoste de nespus.
Ziua de reculegere a continuat cu trei ateliere. La orele 12 a avut loc o adorație euharistică cu posibilitate de spovadă, apoi s-a celebrat Sfânta Liturghie, iar ziua s-a încheiat cu prânzul. Din donațiile personalului arhiepiscopiei din perioada adventului s-au pregătit cadouri pentru copiii care locuiesc în casa Fundației Sf. Francisc din Alba Iulia.

Gyulafehérvári Római Katolikus Érsekség | Facebook

Cikk
250 igen szavazattal 2026. február 18-án a Képviselőház elfogadta azt a törvénytervezetet, amely már korábban átment a Szenátuson is, és amely megemlékezve a püspök születésének 130. évfordulójáról a 2026-os évet „Márton Áron püspök évének” nyilvánítja. (Forrás: Romániai Katolikus Püspöki Konferencia Sajtóközleménye)
Cikk
Hamvazószerdával belépünk a nagyböjt szent idejébe. Ez az idő minden esztendőben arra hív bennünket, hogy elmélyülten szemléljük Jézus Krisztus szenvedését, halálát és feltámadását, megváltásunk misztériumát. Nem pusztán egy történelmi eseményre emlékezünk, hanem arra a szeretetre, amellyel Isten egészen a kereszthalálig elment értünk.
Cikk
A nagyböjt olyan időszak, amikor az Egyház anyai gondoskodással arra hív bennünket, hogy újra életünk középpontjába állítsuk Isten misztériumát, s így hitünk új lendületet kapjon, és szívünk ne szóródjon szét a mindennapok aggodalmai és zavaró körülményei között.